Alianta pentru o Romanie Curata Retragerea cititorilor
20 Septembrie 2011 - Sorin Serb
Până acum două luni avea 64 de pagini. Ediţiile de duminică, recent inventate, aveau 128 de pagini. Avea suplimente săptămânale şi o versiunea lite, de seară, gratuită. În vremuri de criză, pe când alţii nu ştiau cum să se vândă mai ieftin, şi-a dublat preţul. Acum, după ce a împins în faliment presa locală şi a coborât tirajele celei naţionale, a renunţat la ediţia gratuită, a redus numărul de pagini, concediază pe capete şi, în general, pare să-şi fi pierdut busola. Este crucişătorul presei româneşti, pentru care fiecare nouă zi este o fotogramă a naufragiului. La bordul lui, privind orizontul prin aburul cafelei, stau impasibili, ca în filmele lui Fellini, căpitanii care, din imprudenţă sau prea mare siguranţă, au izbit nava de stânci. Vacarmul general care însoţeşte catastrofa a devenit şlagărul zilei într-un peisaj ocupat în mare măsură de stivele de victime. Cel mai bine vândut ziar de acum zece ani are acum tirajul unei gazete de şantier după ce a parcurs în cădere liberă ultimii doi ani. Multe alte ziare au abandonat hârtia şi încearcă să ne/se convingă că trecerea pe internet este o victorie a progresului, nu o ruşinoasă înfrângere a vremurilor câinoase pe care le trăim.Conform cifrelor Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), impactul presei scrise a scăzut dramatic în ultimii ani. Pentru ziarele naţionale, comparaţia cu prima jumătate a anului trecut este înfricoşătoare. Tirajul multor publicaţii a scăzut cu zeci de mii de exemplare. Adevărul avea, în primul trimestru al anului trecut, tiraje de trei ori mai mari decât în anul acesta. Evenimentul zilei încă plana în zona de siguranţă a 30 000 de exemplare vândute cinstit, fără „inserturi” pentru ca, spre sfâşitul anului trecut, să capoteze, ajungând acum la aproape jumătate. România liberă, mult mai constantă, s-a menţinut în jurul a 40 000 de exemplare. Flama vulcanului nu a ras doar presa quality, ci şi pe cea tabloidă care şi-a restrâns tirajul pe ediţie faţă de anul trecut. Click avea anul trecut un tiraj mediu de 230 000. Anul acesta a coborât încet dar sigur până către 170 000. La fel şi Libertatea care a scăzut de la 160 000 anul trecut, la mai puţin de 100 000 de exemplare pe ediţie în iunie, ultima lună analizată de BRAT.
E drept că, în ultima vreme, era greu să distingi între presa quality şi cea tabloidă. Cu toate se băteau pe aceleaşi crime şi violuri, pe exclusivităţi de la cimitir şi spitalul de arşi. Aduceau, zice-se, audienţă. Astăzi vedem că era doar o iluzie. Publicul lor ţintă (target-ul, cum se spune) a fost pus la grămadă cu consumatorii de ştiri macabre şi cu prezentatoarele meteo deocheate.
Nu a mai rămas nimeni care să cânte la harfă proporţiile dezastrului. Mai toţi sunt ocupaţi să stingă incendiile, dacă nu sunt deja carbonizaţi. Încet-încet presa stinge luminile. Că se hrăneşte din conturile mogulilor sau că face pe independenta, presa românească devine tot mai mult istorie. Pentru cei care îşi amintesc primii ani de după 1989, cu puzderia de reviste, ziare şi foiţe cu existenţe de efemeride, deşertul de azi pare incredibil. Pe atunci, inerţial, principalele două ziare, greua moştenire jurnalistică prerevoluţionară, aveau tiraj de un milion de exemplare. Pe lângă ele trăiau, ca păsările-sanitar, sute de alte publicaţii împărţindu-şi o plajă de multe milioane de cititori de ziare. Timpul a fost călăul lor. De-a lungul anilor, maşina 5 de la Letea, cea care fabrica hârtie de ziar, distribuţia prin Rodipet, revoltele spontane ale tipografilor care voiau să decidă ce şi cum tipăresc, competiţia sângeroasă care ducea până la aruncarea pachetelor cu ziare din tren sau incendierea lor, publicitatea bine orientată politic au fost tirul prin care s-au strecurat, ciuruite, publicaţiile peste câmpul de luptă al mereu-problematicei democraţii româneşti. Era faza în care toată lumea iubea presa. Era tânără, neştiutoare, dădea putere şi bani. Tocmai de aceea a fost abuzată de toţi, fără a devenit, totuşi, o ştire de primă pagină. Patronii au vrut să-i controleze pe politicieni, în vreme ce aceştia au vrut să-i cumpere pe patroni. Jurnaliştii au început să migreze de la un ziar la altul, mulţi invocând clauza de conştiinţă. Ziarele au dispărut de cele mai multe ori din motive naturale. Fie o piaţă suprasaturată, fie un patron zgârcit şi prost administrator, fie infatuarea şi aroganţa editorială care au, ca şi în politică, un impact suicidar.
Moare, pare-se, nu doar presa, ci şi cititorul ei. Retragerea cititorilor, sursa falimentului editurilor şi ziarelor, pe lângă moartea surselor de finanţare din umbră, este dublată de dispariţia telespectatorilor. Audienţele din acest an înregistrează în iunie un recul aproape inexplicabil (în unele cazuri de 25 la sută) faţă de luna ianuarie, asemănător cu cel al presei scrise. Dacă în 2010 primele cinci televiziuni îşi disputau, în prime time, două milioane de telespectatori, în iunie 2011 publicul acestor televiziuni scăzuse cu circa 200 000. Telespectatorii s-au retras către televiziunile de nişă sau către alte forme de entertainment. Nu ştim unde au dispărut. Televiziunile de ştiri au înregistrat cele mai zgomotoase scăderi de rating, mai cu seamă că RealitateaTV a trecut prin numeroase prefaceri care seamănă tot mai mult cu falimentul, prin reforme interioare şi liftinguri manageriale, ceea ce ar motiva locul 8 din prime time ocupat în iunie. Şi în ianuarie era tot acolo, dar avea 50 000 de telespectatori în plus.
Audienţa a început să fugă de pe canalele mediatice. Poate că e obosită de mesajele contradictorii pe care e silită să le asculte. Poate că nu mai vrea să fie complicea jocurilor (politice, penale, retorice, de putere...). Faptul că în România nu există ziare de partid a crescut probabilitatea ca ziarele generaliste să intre în jocul politic afişând un aer virginal. Niciun ziar nu şi-a asumat vreo direcţie politică, deşi sunt cunoscute sau bănuite echipele politice pentru care joacă. Cititorul inocent şi-a injectat, fără să vrea, porţii consistente de doctrină, ideologie sau minciuni politice care contaminau detaliile unui ziar generalist. Chiar şi ziarul care a anunţat că nu mai face politică a făcut, prin absenteism sau prin selecţia temelor, prea-subtile jocuri politice. Publicaţiile formatoare de opinie au căzut la testul principalului sondaj de opinie care este tirajul. Cititorii au devenit internauţi, frecventează reţelele de socializare şi preferă să comunice de la om la om, ca în poiana lui Iocan, informaţiile. Satul informaţional global să trăiască!
În ciuda falimentului tot mai evident al presei, nu pare nimeni speriat de el: nici patronii, nici cititorii, poate doar angajaţii concediaţi cu miile, care trebuie să-şi caute de lucru. Politicienii răsuflă uşuraţi pentru că mulţi îşi estetizează imaginea pe bloguri, devenind propria cenzură şi propriul organ de presă. Nu mai au nevoie de jurnaliştii care, la rigoare, le-ar putea strica imaginea. Politicienii au invadat reţelele de socializare şi-şi moderează cu grijă forumurile. Jocul audienţelor îl reflectă pe cel al absenteismului electoral. Poate şi pentru că se modelează unul pe celălalt, jocuri asimetrice ale fidelităţii înşelate.
Patronii, surfând pe culmea crizei, împinşi de la spate cu multele dosare penale adunate pe masa procurorilor, le-au impus propriile curbe de sacrificiu angajaţilor, cerându-le să muncească mai mult pe mult mai puţini bani. Jurnaliştii, striviţi de organigramă şi credite, au suspendat clauza de conştiinţă. Se refugiază, şi ei, pe bloguri unde, sub pecetea tainei, îşi spun păsurile şi comunică direct cu propriii beneficiari ( prieteni, cunoscuţi, concurenţi pe Zelist), cu foştii cititori, cu patronii...
Disfuncţia care viciază raporturile sociale este că formele tradiţionale de comunicare sunt compromise. Jocurile comunicării au început să nu mai aibă referenţi şi nici destinatari, iar mesajul, încifrat şi îmbâcsit de interese, a devenit ilizibil pentru cetăţeanul obişnuit care nu mai vede vreo deosebire dintre pornografia agresivă a politicienilor sau a oamenilor de afaceri şi cea din tabloide. Întrebarea este dacă unui om care şi-a pierdut interesul ( uneori chiar discernământul) pentru problemele curente, pentru informaţii, pentru temele zilei îi mai poţi cere instincte democratice şi discernământ la urne? Mai ales că tinde să devină afazic, anomic, deconectat de la realitate, singura temă de interes a zilei fiind, în ultima vreme, supravieţuirea. Nepăsarea lui este decontul diverselor derapaje ale presei care a înşelat mai mereu orizontul de aşteptare al publicului. Astfel se răzbună ştirile trunchiate, deturnate, falsificate, agenda ascunsă a patronilor sau chiar a jurnaliştilor, profunda politizare a unei prese pretins echidistantă.
Dar cea mai uimitoare nepăsare este a celor care se pretind artizanii democraţiei, intelectualii. Aceştia au dezertat sau nu par preocupaţi de scăderea dramatică a interesului pentru presă. Nu au lansat niciun avertisment asupra consecinţelor dezagregării mediilor de comunicare, iar când au discutat problema, au făcut-o în deriziune, parcă bucurându-se de lipsa de identitate şi necazurile în care se zbate cea mai mare parte a presei. Unii chiar îşi imortalizează în editoriale, cu precizie chirurgicală, dispreţul faţă de competitorii media cărora le înregistrează derapajele de la profesionalism. Uită să spună că şi tirajul gazetelor în care-şi publică propriile puncte de vedere este de cinci ori mai mic azi decât acum trei ani, la început de criză economică, politică, socială şi sufletească.
Presa se refugiază în spaţiul virtual pentru că acolo se moare virtual. Şi-a epuizat vieţile pământene. Nu se descompune disgraţios şi nici nu decade. Însă chiar şi spaţiul virtual are regulile sale. Deşi mai ieftină, prezenţa pe web poate fi un alt semn al însingurării. Ziarele ezită să-şi taxeze paginile virtuale tocmai pentru că nu pot fi siguri că nu-şi îndepărtează puţinii cititori. Informaţiile au migrat din spaţiul tradiţional al presei, către paginile personale şi Facebook. E greu să găsim cititorii de ziare acolo. Dar e posibil ca mulţi să fi devenit scriitorii propriului ziar, cel de care politica sau lăcomia i-au privat.
Comentariul dvs.!1 PROOROCUL 2011-09-20
POLITICA Romaniei postdecembriste, reprezentata in majoritatea cazurilor de impostori semidocti sau oportunisti precum si lipsa de CIVISM a poporului roman, a facilitat adincirea, fara margini a crizelor de COMPETENTA si MORALITATE instalate in procesul complex de administrare a destinului natiunii, cu consecinte deosebit de grave in toate domeniile vietii. ERORILE si ABUZURILE comise de toate administratiile si guvernele postdecembriste isi pun amprenta in mod dezastruos asupra evolutiei poporului roman care de 20 de ani se afla intr-un proces continuu de prabusire abisala. In anul 2010, in Romania, economia, partidele politice şi presa sunt controlate de cei cu interese economice puternice. Situaţia existenta, (declinul national), se poate schimba doar printr-o “MIŞCARE DE REFORMARE POLITICĂ". (Theodore Roosevelt rămâne memorabil în istoria mondiala pentru ca a reformat S.U.A. luptand cu succes împotriva oligarhilor si impostorilor din societatea politica a vremii). Numai consolidand instituţiile statului de drept si limitând puterea economică si politica a oligarhilor si impostorilor este posibilă schimbarea in bine a istoriei neamului si a dezvoltarii economice in interesul progresului general. Doar, DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI (comportament discretionar fata de norme) SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face posibila, garantarea diferenţei de opinie şi va asigura "capacitate adevărului de a combate greşeala si minciuna" precum si eliminarea riscului de activare a oricarui tip de dictatura. Printre ELEMENTELE ESENTIALE pe care “românii progresisti” trebuie să le promoveze, ca factori de reusita, pentru asigurarea conditiilor firesti impuse de teza fundamentala a succesului social si anume "capacitatea adevărului de a combate greşeala si minciuna" in vederea asigurarii la nivel national a unei schimbari pozitive garantate, se pot evidentia: 1. - Statuarea unui "sistem judiciar fidel statului de drept, care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie si sa sanctioneze fara echivoc delictele politice"; 2. - Normalizarea “vietii religioase prin purificare si recurgere la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman”. 3. - Infiintarea de "partide politice democratice puternice, independente de oligarhii financiari(gen DIACONESCU TOMBERON de la Orgii tv) , conduse de elite veritabile şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi, majoritari si consolidarii clasei de mijloc"; 4. - Asigurarea "unei pieţe libere, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale care sa impuna un sistem fiscal etic progresist". 5. - Promovarea unei prese "independente nu doar fata de stat, ci şi fata de interesele economice a celor care folosesc presa pentru a manipula discursul s
2 PROOROCUL II 2011-09-20
si opiniile publice". Fără realizarea si pretuirea valorilor sociale si umane fundamentale nici o schimbare de durată, in viata publica din Romania, nu este posibilă pentru exercitarea drepturilor si libertatilor oferite de Dumnezeu romanilor ca fiinta colectiva.
3 Cristian C. 2011-09-22
O analiza foarte buna a situatiei actuale! Este din pacate un fel de Endstation pentru presa romaneasca, cea care inca mai credea acum cativa ani doar - naiv si deplasat - ca presa "educa", uitand ca principala indatorire a jurnalismului este sa informeze corect. Din acest punct de vedere distinctia la noi dintre presa tabloida si cea asa-zisa quality este arbitrara.
POLITICA Romaniei postdecembriste, reprezentata in majoritatea cazurilor de impostori semidocti sau oportunisti precum si lipsa de CIVISM a poporului roman, a facilitat adincirea, fara margini a crizelor de COMPETENTA si MORALITATE instalate in procesul complex de administrare a destinului natiunii, cu consecinte deosebit de grave in toate domeniile vietii. ERORILE si ABUZURILE comise de toate administratiile si guvernele postdecembriste isi pun amprenta in mod dezastruos asupra evolutiei poporului roman care de 20 de ani se afla intr-un proces continuu de prabusire abisala. In anul 2010, in Romania, economia, partidele politice şi presa sunt controlate de cei cu interese economice puternice. Situaţia existenta, (declinul national), se poate schimba doar printr-o “MIŞCARE DE REFORMARE POLITICĂ". (Theodore Roosevelt rămâne memorabil în istoria mondiala pentru ca a reformat S.U.A. luptand cu succes împotriva oligarhilor si impostorilor din societatea politica a vremii). Numai consolidand instituţiile statului de drept si limitând puterea economică si politica a oligarhilor si impostorilor este posibilă schimbarea in bine a istoriei neamului si a dezvoltarii economice in interesul progresului general. Doar, DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI (comportament discretionar fata de norme) SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face posibila, garantarea diferenţei de opinie şi va asigura "capacitate adevărului de a combate greşeala si minciuna" precum si eliminarea riscului de activare a oricarui tip de dictatura. Printre ELEMENTELE ESENTIALE pe care “românii progresisti” trebuie să le promoveze, ca factori de reusita, pentru asigurarea conditiilor firesti impuse de teza fundamentala a succesului social si anume "capacitatea adevărului de a combate greşeala si minciuna" in vederea asigurarii la nivel national a unei schimbari pozitive garantate, se pot evidentia: 1. - Statuarea unui "sistem judiciar fidel statului de drept, care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie si sa sanctioneze fara echivoc delictele politice"; 2. - Normalizarea “vietii religioase prin purificare si recurgere la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman”. 3. - Infiintarea de "partide politice democratice puternice, independente de oligarhii financiari(gen DIACONESCU TOMBERON de la Orgii tv) , conduse de elite veritabile şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi, majoritari si consolidarii clasei de mijloc"; 4. - Asigurarea "unei pieţe libere, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale care sa impuna un sistem fiscal etic progresist". 5. - Promovarea unei prese "independente nu doar fata de stat, ci şi fata de interesele economice a celor care folosesc presa pentru a manipula discursul s
2 PROOROCUL II 2011-09-20
si opiniile publice". Fără realizarea si pretuirea valorilor sociale si umane fundamentale nici o schimbare de durată, in viata publica din Romania, nu este posibilă pentru exercitarea drepturilor si libertatilor oferite de Dumnezeu romanilor ca fiinta colectiva.
3 Cristian C. 2011-09-22
O analiza foarte buna a situatiei actuale! Este din pacate un fel de Endstation pentru presa romaneasca, cea care inca mai credea acum cativa ani doar - naiv si deplasat - ca presa "educa", uitand ca principala indatorire a jurnalismului este sa informeze corect. Din acest punct de vedere distinctia la noi dintre presa tabloida si cea asa-zisa quality este arbitrara.
