Avem așa:
- O scădere dramatică a producției de hidroenergie din România, cu peste 20%, din cauza lipsei apei;
- Afirmații ale oficialilor guvernamentali, în frunte cu Sebastian Burduja, cum că ne vom asigura autonomia energetică dezvoltând proiecte hidro care, cumulat, ar aduce un aport suplimentar de maxim 1-2%;
- Proiecte care presupun, însă, costuri suplimentare de sute de milioane de euro și distrugeri de mediu (că vorbim de proiecte în arii naturale protejate) imposibil de cuantificat economic;
- Costuri suplimentare care, investite în solar + stocare, ar produce mai multă energie exact în perioadele de vară, când e mai mare nevoie, iar producția hidro e spre minim din cauza lipsei apei;
- O presă care prezintă pe larg declarațiilor lui Sebastian Burduja despre o victorie, de etapă, în justiție legată de acordul de mediu de la Răstolița, în condițiile în care proiectul de la Răstolița NU are acord de mediu, ci doar un acord de defrișare a unor păduri aflate în zona proiectului;
- O presă care ignoră decizia definitivă a Înaltei Curți, dată tot săptămâna trecută, care face imposibile defrișările de la Răstolița, exceptând cazul intrării în infringement și plata unor despăgubiri majore;
- Dar n-ar fi pentru prima dată când pierdem sute de milioane de euro pentru că directorii numiți politic de la companii precum Hidroelectrica fac ce vor ei și sunt acoperiți de Guvern.
Prăbușire a producției hidroenergetice în 2024
Raportul preliminar al Hidroelectrica pentru anul 2024, dat publicității ieri, spune clar: producția de energie a scăzut cu 21% anul trecut, comparativ cu 2023. Producția de 13.864 GWh raportată pentru 2024 este cea mai mică din ultimii 12 ani, conform datelor disponibile pe site-ul Hidroelectrica. Producția a variat major în această perioadă, dar trendul este unul descrescător evident, atât vârfurile, cât și minimele înregistrate anual, fiind mai mici decât vârfurile, respectiv minimele anterioare.
Iar această tendință descrescătoare s-a produs în ciuda investițiilor în modernizarea capacităților de producție deja existente, care au sport eficiența lor și ar fi trebuit să genereze variații cu trend crescător. Asta pentru că, așa cum reiese și din rapoartele intermediare ale Hidroelectrica, de anul trecut, problema este lipsa apei (atenție – nu e vorba de faptul că în această perioadă rezervoarele sunt parțial goale, asta e normal și ministrul Burduja are dreptate, că, teoretic, trebuie să fie pregătite să preia apa din precipitațiile și topirea zăpezilor de la munte, din primăvară).
”Această scădere a fost cauzată în special de condițiile hidrologice deficitare înregistrate în perioada aprilie-septembrie 2024”, se arată în raportul pe T3, al Hidroelectrica. Altfel spus, nu a fost suficientă apă să fie turbionată și, mai ales, n-a fost atunci când a fost nevoie mai mult – în perioada de consum maxim cauzată de caniculă.
Proiecte mari doar la costuri, mici la energie
În aceste condiții, pretenția potrivit căreia adăugarea unor capacități de producție (cumulat) de 1-2% va compensa scăderile de producție efectivă de hidroenergie de peste 20% este o minciună. Zilele trecute, Sebastian Burduja s-a filmat la complexul energetic Lotru-Ciunget, care are o capacitate instalată de 510 MW, și promitea că proiectul de la Răstolița merge înainte. Nu mai vorbim de Porțile de Fier, cu o putere instalată de 2.500 MW, dintre care 1.166 MW pe partea română. Râul Mare are 350 MW putere instalată, Vidraru 220 MW.
Scoateți-vă din minte exemplele astea! Nu au nicio legătură cu cele pe care le promovează acum ministrul Energiei pe ideea că ne rezolvă autonomia energetică. Răstolița, proiectul invocat de domnul Burduja, avea o putere instalată gândită inițial la 35 MW. Fără aducțiunile suplimentare va coborî sub 30 MW (teoretici). ”Buni și ăia” ar putea spune unii, dacă nu am lua în calcul costurile, alternativele și distrugerile de mediu.
În presă declară una, în lege au trecut altceva
Cât mai e de investit în proiecte precum cele de la Răstolița, Defileul Jiului, Surduc-Șiriu etc. rămâne o necunoscută. În spațiul public se declară că proiectele au fost deja realizate în procente de peste 90%, chiar peste 96%. Dar în propunerile legislative menite să deschidă ușa crimelor de mediu scrie, însă, doar 60%. Când vorbim de proiecte de sute de milioane de euro, o diferență de 20-30% înseamnă zeci de milioane/proiect. Doar pentru proiectele de la Răstolița și din Parcul Național Defileul Jiului am estimat că 40% suplimentar sumelor deja cheltuite ar fi de 200 de milioane de euro.
Bani care (mă refer strict la diferențe), investiți în eolian și, mai ales, solar (cu tot cu capacități de stocare) ar aduce o putere instalată de câteva ori mai mare. Cu maxim de producție la solar în timpul verii, adică exact atunci când e nevoie mai mare, iar aportul hidroenergiei, mai ales în contextul efectelor schimbărilor climatice, e mai mic!
La toate acestea se adaugă distrugerile de mediu, ale căror costuri sociale, economice și de servicii sunt absolut imposibil de cuantificat, pentru că vorbim de arii naturale protejate. Acele ultime oaze de biodiversitate de care avem nevoie, în primul rând, noi, oamenii. Domeniu în care, în ciuda declarațiilor bombastice suntem la ani lumină de necesar și de ceea ce ne-am asumat ca stat – 30% din suprafața țări cu regim de protecție, din care 10% cu protecție strictă și integrală. Ăsta nu e un moft, ci o prioritate mai mare decât cea energetică – că unui minus de 1% la producția de energie ne-am putea adapta (mai ales că avem alternative să-l compensăm mai ieftin și cu daune de mediu mult mai mici). Mai greu e să ne adaptăm la lipsa aerului curat și al a apei.
Presa preia, fără se verifice, minciunile domnului Burduja
Din păcate, o dezbaterea reală pe această temă e evitată. Cu un servilism demn de cauze mai bune, cea mai mare parte a presei a preluat, zilele trecute, minciuna ministrului Burduja potrivit căruia Justiția i-ar fi dat dreptate, în procesul cu activiști de mediu în procesul suspendării acordului de mediu. În realitate, o chestiune pe care cvasi-majoritatea jurnaliștilor n-au verificat-o în ultimele luni, dar o rostogolesc în spațiul public cum le-au livrat-o miniștrii Sebastian Burduja și Mircea Fechet, proiectul de la Răstolița NU are acord de mediu!
Intrați, oameni buni, pe site-ul Ministerului și al APM Mureș, să citiți: s-a eliberat acord de mediu pentru defrișare, nu pentru proiect. Scrie negru pe alb, ce Dumnezeu! Pentru că proiectul nu poate primi acord de mediu fără studiu de evaluare adecvată, evaluare care nu se poate face în condițiile unor investiții ilegale.
APM Mureș a emis un comunicat în care, în titlu, mare, scrie că ”Hidrocentrala de la Răstolița a primit acord de mediu”. În realitate, cu litere mai mici, scrie că, de fapt, acordul e pentru ”scoatere definitivă din fond forestier și defrișare în vederea finalizării Amenajării Hidroenergetice”. Mai exact, acordul e pentru defrișare, nu pentru întregul proiect. E o șmecherie, atât legală, cât și de comunicare, pentru că proiectul de la Răstolița NU are și nici nu poate obține acord de mediu, atât pentru că se află într-o arie naturală protejată, cât și pentru că legea românească și directivele europene interzic evaluări de mediu pentru proiecte de acest fel. O simplă căutare pe Google arată că miniștrii Burduja și Fechet vorbesc de acordul de mediu pentru proiect și cvasi-majoritatea presei preia această manipulare fără o verificare absolut minimală
Procesul despre care presa scrie și procesul despre care presa nu scrie
Apoi, procesul de suspendare al acordului de defrișare e una, cel de anulare altceva. Iar în cel de suspendare decizia e doar a primei instanțe. O instanță care, cel mai probabil, n-a mai avut cum să ia în considerare, decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată chiar în ziua precedentă (că așa sunt procedurile stupide de pe la noi), prin care solicitarea Hidroelectrica de declasare a pădurilor vizate de proiect din regimul de arie protejată la nivel european (prin rețeaua Natura 2000) a fost respinsă definitiv. Știrea asta am văzut-o preluată doar în 2-3 locuri (pe lângă România Curată).
Domnule Burduja, domnule Fechet, vă rog să ne spuneți cum veți explica reprezentanților Comisiei Europene (că rețeaua de situri Natura 2000 este instituită la nivel european, cu reguli și obligații stricte) că ați intrat cu drujbele într-un sit Natura 2000. Și cine va plăti mai mult ca sigurele amenzi pe care le vom lua, la un moment dat, după un proces de infringement, pentru asemenea distrugeri? Firma milionarului condamnat penal definitiv pe care o s-o scoateți din insolvență prin lucrările de la Răstolița ori noi, cetățenii?
Nou, pe România Curată:
