10 zile de greva foamei și dosarul torționarului Pîrvulescu rămâne blocat. Susține-l pe Andrei Ursu!

UPDATE: am primit din partea lui Andrei Ursu, rândurile de mai jos:

Multumesc mult pentru postare si sustinere.
Pentru o cat mai exacta prezentare a situatiei curente: probatoriul care ar fi trebuit sa fie in dosarul disjuns in 2003 a fost gasit inca de luni. Au venit din instanta unde s-a judecat cauza Stanica si e in posesia procurorilor militari. Deci au toate probele. Au deschis si un dosar: 32/P/2014 – ca urmare a ultimei mele plangeri. Deci „dosarul lui Pirvulescu disjuns in 2003” a fost, sau ar fi trebuit sa fie, refacut. Blocajul domnilor Vasilache si Cosneanu (procurorul de caz) e acum bazat pe un pretext procedural ilegal, un tertip legat de pretinsa lor interpretare a legii. Mai multe detalii le puteti gasi acum la ultimele stiri pe situl Fundatiei Gheorghe Ursu.

Va multumesc mult!
Cu drag
Andrei

***

text inițial:

Începând din 21 octombrie 2014, Andrei Ursu se află în greva foamei pentru a opri muşamalizarea dosarului de trimitere în judecată a criminalilor tatălui său, disidentul Gheorghe Ursu (ucis bestial în 1985 în arestul Securității și miliției din Calea Rahovei după ce a fost anchetat și bătut vreme de două luni).

Din aprilie 1990 – de când s-a întocmit un dosar din care rezultă că responsabili pentru moartea lui Gheorghe Ursu sunt ofițeri superiori din Securitatea și Miliția ceaușistă, iar dosarul a fost înaintat la Procuratura Militară pentru anchetarea celor vinovați, și până în prezent, dosarul securiștilor, și în special al anchetatorului principal, fostul maior Pîrvulescu Marin, a rămas nesoluționat.

Andrei este foarte slăbit, de-abia merge, a spierdut peste 6 kg, medicii spun că i se poate întâmpla oricând ceva grav dacă durează mai mult de 14 zile. Dar nu cedează pentru că dorește ca justiția să facă dreptate în acest caz.

Întregul calvar prin care trece Andrei, cel care dorește să se facă dreptate în cazul tatălui său îl puteți citi aici, iar apelul către guvernanți poate fi citit aici.

Motivul pentru care fiul disidentului Ursu a intrat în greva foamei este ilar pentru zilele noastre: dosarul disjuns în 2003 din Secția Parchetelor Militare (SPM), privindu-l pe torționarul PÎRVULESCU Marin s-a evaporat! Contrar celor susținute de șeful SPM, Ion VASILACHE, care pretinde că dosarul ar fi fost conexat cu o plângere a lui Andrei Ursu din 2007, există probe care dovedesc contrariul (vezi aici).

Din corespondența vastă dintre tribunale și parchete, rezultă negru pe alb că nici o altă instituție judiciară nu a primit acel dosar de la SPM, deși a fost solicitat cu insistență. Rezoluțiile în dosarul plângerii lui Andrei Ursu din 2007 specifică în mod expres că se referă doar la acea plângere, nu și la dosarul disjuns în 2003.

Este nevoie deci de susținerea opiniei publice care să se pronunțe în sprijinul declanșării unei investigații în urma căreia acel dosar să fie căutat și găsit în regim de urgență, de un procuror integru, din afara SPM.

Culmea este că există copii ale probatoriului, care se află pe site-ul Fundației Gheorghe Ursu, iar acele probe dovedesc atât intenția Securității de a-l suprima pe Gheorghe Ursu pentru „intensa sa activitate dușmănoasă“ împotriva regimului Ceaușescu, cât și rolul direct al torționarului PÎRVULESCU în torturarea și uciderea disidentului.

Iată și ce scrie Andrei Ursu despre dosarul torționarului Pîrvulescu:

Este de netagaduit ca Gheorghe Ursu a fost arestat, torturat si ucis la ordinul Securitatii, pentru motive exclusiv politice. Acest fapt a fost stabilit,  in baza  declaratiilor martorilor si a documentelor Securitatii, si in rechizitoriile si hotaririle judecatoresti in cauzele CLITA si STANICA/CREANGA. Securitatea a simulat cazul de drept comun (pentru 17 dolari) si a folosit Militia ca  paravan pentru ca, asa cum spunea un co-celular cu Gheorghe Ursu care a fost martor la tortura la care acesta era supus de Securitate: „[Ursu Gh.] a povestit … ca de fapt, motivul arestarii lui este politic; a spus ca deoarece nu era in interesul regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta… spunea ca a fost anchetat de Securitate. Am inteles ca pe cei care il anchetau ii interesa problema jurnalului sau si relatiile cu prietenii.” Printre prietenii săi regăsim disidenți români din Occident, printre care Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.

Faptul ca un detinut de drept comun si slujbasii Militiei au fost condamnati definitiv pentru omor nu exclude, asa cum au pretins procurorul militar sef VASILACHE Ion si judecatorul GUNESCU, vinovatia altor co-autori, respectiv a lui PIRVULESCU MARIN. Securitatea a fost institutia care l-a anchetat in stare de libertate pe Gheorghe Ursu, si pentru ca acesta nu a colaborat, a planuit arestarea, torturarea si uciderea, folosind Militia ca o unealta.

Maiorul de Securitate PIRVULESCU MARIN a fost anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, atat in stare de libertate (ianuarie-august 1985), cat si in inchisoare (21 septembrie – 17 noiembrie 1985). Deoarece Gheorghe Ursu nu a acceptat sa-si denunte prietenii (vezi declaratiile martorilor), PIRVULESCU (al carui nume si identitate a fost specificata de martori) i-a aplicat IN MOD DIRECT tortura fizica si psihica, sistematica, pe toata durata detentiei. Potrivit documentelor Securitatii, anchetatorul vroia sa stabileasca „natura relatiilor„ lui Gheorghe Ursu cu mai multi oameni de cultura din tara si strainatate aflati „in atentia organelor de Securitate pentru conceptiilor lor dusmanoase„. Martorii au relatat ca „Ursu era batut la fiecare interogatoriu„ pentru ca„nu vroia sa spuna ce ii cerea anchetatorul„ , repectiv „problema prietenilor” . PIRVULESCU a folosit in mod progresiv metode din ce in ce mai bestiale: initial, lovituri la palme, apoi la fata, cap, abdomen, lovituri care in final au dus, evident in mod premeditat, la moartea disidentului. Gheorghe Ursu venea in celula „cu urme de sange„, gemind de durere, „tinindu-se cu miinile de burta, intr-o stare „alterata„, era „subrezit atit fizic cat si psihic„, iar cocelularii „executau si ei regim de teroare”, tot la ordinele Securitatii. Pentru ca tot nu a acceptat sa colaboreze, Securitatea i-a prelungit durata arestarii preventive, si a dispus pedepsirea victimei prin „izolare severa„, folosind si acolo metode de o barbaritate de neinchipuit: „in lanturi si catuse in pozitia in picioare cu miinile lateral intinse prinse cu catuse de pereti si executind in aceasta pozitie 17 ore zilnic„. Evident, nu i s-a permis nici un contact cu familia, iar in cursul singurului contact cu avocata sa, in prezenta ofiterilor anchetatori, aceasta a observat „urme adinci de catuse” la miini. Spre final a fost adus de la interogatoriul lui PIRVULESCU „cu patura, intrucat nu mai putea sa mearga”. Desi fusese lovit mortal, i s-a refuzat tratamentului medical la timp si adecvat. Tot acest ansamblu de masuri concertate, care au avut ca scop si ca rezultat eliminarea fizica a inginerului GHEORGHE URSU, constituie fara indoiala infractiunea de tratamente neomenoase, imprescriptibile conform legii interne si internationale.

Ultimele știri sunt acelea că pe data de 28.10.2014, la 8:30, Andrei Ursu a fost chemat, în cea de-a șaptea zi de grevă a foamei, la o intrevedere cu procurorul general Tiberiu Nițu, la care a participat si domnul Radu Filipescu (de asemenea fost disident). Tiberiu Nițu a declarat ca nu a vazut pana acum plangerea mea impotriva domnului Vasilache, adresata in iulie, plangere ce fusese repartizata tot domnului Vasilache. Nu cunostea cazul uciderii lui Gheorghe Ursu prea bine, exprimandu-se la un moment dat in sensul ca acesta nu ar fi fost torturat de securitate in inchisoare. Domnia sa a parcurs in prezenta lui Andrei Ursu un material scris de generalul Cosneanu ce prezenta punctul acestuia de vedere asupra dosarului disjuns. Cu aceasta ocazie Andrei Ursu a aflat ca plangerea sa trimisa domnului Codrut Olaru, adjunct al Procurorul General, in august 2014, fusese trimisa tot domnului Vasilache, si face acum obiectul unui nou dosar, 35/P/2014, la care incepuse la lucreze dl. Cosneanu. De remarcat ca acesta din urma nu solicitase vreodata materialul probator din instante, fara de care solutionarea acelei plangeri era imposibila. Fiul lui Babu Ursu i-a explicat procurorului general ca a cerut desemnarea unui alt procuror pentru instrumentarea acestui dosar intrucat domnul Cosneanu se ante-pronuntase, solicitandu-i si domniei sale sa repartizeze dosarul unui superior ierarhic al domnului Vasilache, intrucat acesta mai daduse un NUP pe o plangere a anterioară din 2011. De asemenea, i-a solicitat procurorului general sa ia act si de probatoriu, ce poate fi gasit usor pe situl Fundatiei Gheorghe Ursu. Discutand asupra incadrarii, Tiberiu Nițu s-a exprimat in sensul ar fi greu sa se aplice incadrarea la infractiunea de omor, intrucat pentru aceasta ar fi deja o hotarare definitiva  (cea de la TMTB), deci aparent invocand autoritatea de lucru judecat. Domnia sa nu a avut in vedere ca ceea ce s-a judecat la TMTB (Gunescu) nu a fost fondul cauzei, adica vinovatia lui Pirvulescu in raport cu faptele comise si evidentiate in probator (probator ce nici nu existase la dosarul acelei cauze), ci doar un aspect procedural, respectiv o plangere impotriva unui NUP. Mai mult, nu a remarcat aplicabilitatea art. 278¹ CPP alin. 11, cf. caruia:“In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a), persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala…”. Ori probatoriul care a fost acum, in sfarsit, regasit din instanta reprezinta o cantitate vasta de elemente noi ce evident nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala.

Ulterior intalnirii cu Tiberiu Nițu , Andrei Ursu a aflat dintr-o convorbire cu ministrul Cazanciuc ca dl. Procuror General a cerut dosarul respectiv de la SPM si îi va comunica „intr-o zi, maxim doua” rezolutia domniei sale. Ceea ce nu s-a întâmplat nici până azi.

Ce puteți face pentru a fi alături de Andrei Ursu:

1. Semnaţi petiția inițiată pentru a va manifesta solidaritatea cu acest caz – aici.
2. Povestiți-le prietenilor și colegilor despre acest caz grav, acoperit de campania electorală. Faceți să se audă această solicitare și cereţi prietenilor, rudelor, cunoştinţelor tuturor celor apropiaţi să semneze la rândul lor petiţia.
3. Încercați să convingeți cât mai multe organizații să ceară la rândul lor ministrului de Justiție, Procurorului General, să ia decizii pentru oprirea muşamalizării dosarului de trimitere în judecată a criminalilor tatălui lui Andrei, disidentul Gheorghe Ursu.