Moise Guran

O retragere glorioasă e mai bună decât o înfrângere cu beneficii

Trebuie că doamna Elena Udrea este cam dezamăgită după ultimele evenimente, probabil şi pentru dezvăluirile procurorilor în cazul Microsoft şi traficul de influenţă făcut de fostul său soţ, dar şi pentru că preşedintele Traian Băsescu, cel mai important susţinător al său, a declarat cu subiect şi predicat faptul că nu crede în şansele acesteia la preşedinţie. (Nu e ca şi cum nu v-aş fi avertizat din august)

Băsescu a mărturisit clar că tot ceea ce îl interesează de la candidatura Elenei Udrea este propulsarea partidului în care viitorul fost preşedinte se va înscrie a doua zi după ce va fi revenit la civilie.

Momentul este unul critic şi important, pentru că Elena Udrea este, într-adevăr, mult mai inteligentă decât alte marionete ale actualului preşedinte. De fapt, deşi este soldatul perfect şi singurul în care Traian Băsescu mai are încredere, deprinzând cu timpul arta păpuşeritului de la marele său Maestru, Elena Udrea va sfârşi, în mod inevitabil, prin a-l întrece pe acesta. (Sau, ca să reformulez, sfârşitul politic al lui Traian Băsescu va veni abia atunci când Elena Udrea şi doar ea îi va da lovitura fatală. Dar, sincer, nu prea mă interesează soarta celor doi, căci eu nu cred că vor mai juca un rol important în soarta ţării noastre.)

Desigur acesta este deocamdată un scenariu SF, dar azi el este mai apropiat decât era acum patru ani. Pe atunci lumea îl acuza pe Emil Boc, prim-ministru al ţării noastre că nu este decât o marionetă a lui Traian Băsescu, dar cei care ştiu mai în detaliu funcţionarea guvernului Boc ar putea să povestească, de exemplu, faptul că nici ministrul de Finanţe, nici Emil Boc nu aveau, cu adevărat, ultimul cuvânt în privinţa alocării fondurilor. Îl avea ministrul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Atenţie, este acelaşi guvern în care Dorin Cocoş, soţul de atunci al doamnei, punea miniştri precum Gabriel Sandu, pentru a-i folosi ca pe unelte, apoi, la licitaţii de sute de milioane de dolari.

Dar să venim într-un prezent care, din nou, pare că nu mai are răbdare. Se scurge contra cronometru către un soi de catastrofă tipic românească, una care sigur nu ne va omorî, dar nici nu exclud posibilitatea să ne arunce câţiva ani, înapoi în timp. Adevărata problemă, acum, este faptul că, deşi Traian Băsescu recunoaşte că lansarea candidatului Elena Udrea n-a avut drept scop decât promovarea partidului (cursa pentru Cotroceni fiind doar o platformă de marketing electoral) deşi, probabil şi Traian Băsescu, şi Elena Udrea sunt suficient de inteligenţi, niciunuia dintre ei nu pare să-i pese de faptul că marele beneficiar al exerciţiului lor de imagine este Victor Ponta.

Premierul a avut pretextul perfect, în această campanie, pentru a nu mai vorbi despre cum a gestionat ţara, ci pentru a-şi canaliza energiile în aţâţarea celor destui care, pur şi simplu, îl urăsc pe Băsescu.

Ponta chiar a ridicat miza, asociindu-i şi pe Macovei, şi pe Iohannis unui Traian Băsescu, uite, implicat în campanie, ba chiar – între cele două tururi de scrutin, este deja previzibil – va smulge şi câteva procente de la electoratul de dreapta, anunţând public numirea lui Călin Popescu Tăriceanu în locul său, premier la Palatul Victoria.

Făcută ţăndări de aventura politică “Udrea la preşedinţie”, Dreapta veritabilă va pierde alegerile, ba chiar va pierde şi Opoziţia, căci, vă mai amintiţi, tot ceea ce doreşte tandemul Udrea-Băsescu este o poziţionare de lider anti-Ponta în următorii doi ani, pentru a putea câştiga alegerile din 2016. (Asta dacă nu cumva Elena Udrea va considera că, până atunci, ea ar putea fi un premier mai bun decât Traian Băsescu, Maestrul ce trebuie, firesc, depăşit.)

Dar acestea sunt detalii. Întrebarea, acum, este dacă acest joc a meritat. Dacă filmul ăsta care îl va face pe Victor Ponta preşedinte, lăsând întreaga putere unei găşti care probabil va scoate dinţii DNA-ului, nu e cumva un preţ cam mare pentru resuscitarea omului politic Traian Băsescu?

Acum, după ce nu mai e niciun dubiu că DNA-ul intră şi în ai lor ca în brânză, vă spun sincer că nu mai înţeleg care este diferenţa între Elena Udrea şi Victor Ponta. Dacă aş fi Elena Udrea, aş profita de reţinerea lui Dorin Cocoş pentru a mă retrage din cursa electorală.

O retragere glorioasă e mai bună decât o înfrângere cu beneficii şi fără scrupule.

 

sursa: biziday.ro


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “O retragere glorioasă e mai bună decât o înfrângere cu beneficii

  1. Doina

    eeeeeei, cum sa se retraga preacurata! si mi se pare mie ca toti cei care l-au sustinut pe basescu de prin 2008 incoace cam isi merita „scuipatul” (iertati-mi va rog exprimarea) acesta pe nume „candidata cinstita” care se comporta ca un vataf in guvernul boc

    Reply
  2. Pavel

    Stimate d-le Guran,
    Va urmaresc de ceva vreme atat la TV cat si din cand in cand la radio. Interesul a venit de la faptul ca sunteti ,relativ, o voce noua, proaspata si cu opinii cat de cat mai echilibrate decat se vehiculeaza de catre cei cu dare de mana din presa noastra post comunista. Nu am gasit pe blogul d-voastra studiile dar o zice-ti , cred eu, bine atat pe probleme economice cat si pe cele politice. Am o rugaminte , cred ca sunteti inca infierbantat dupa valul de simpatie ce l-ati castigat recent de aceea v-as recomanda sa deveniti din ce mai generalist ,sa atacati problemele adevarat importante dar s-o faceti mai documentat si argumentat altfel repede veti face partizanat…O zic asta pentru ca cel putin eu am restrans dramatic posturile si comentatorii pe care-i urmaresc si n-as vrea sa -mi cadeti in disgratie, Cu simpatie,

    Reply
  3. Codruta

    Pai faptul ca Woodrea avea ultimul cuvant inseamna ca ORICUM Boc era „o marioneta a lui Basescu” – ca doar n-o fi fost si el hipnotizat de ea, facea totul „la ordin” ;)

    Cat despre Ponta si Base… pai eu tooot zic de cel putin 3 ani (adica DINAINTE cu mult de asa-zisa „lovitura de stat”) ca astia doi lucreaza „la blat”, numa’ cine nu voia sa vada n-a vazut :(

    Oricum, „omul politic Basescu” e mort de mult.
    Si pute!

    Reply
  4. Simina Dragomirescu

    Domnule Guran,
    Sunt de acord cu dl. Pavel, chiar daca si dumnealui a facut o greseala grava de ortografie/gramatica.
    Nu va bagati in „studii politice” si nu criticati inainte de a fi constient ca critica dv. ajuta tzara. O fac atatia si s-a vazut: popor invrajbit degeaba sau chiar mai rau: fara un orizont clar. Ramaneti la partea economica si pe aceea va rugam sa ne=-o clarificati nu doar in prezent, ci si in persepectiva, chiar daca in 16.11 va iesi rau…

    Reply
  5. Victor MODORAN

    Da domnule Guran, aveti dreptate, Iohannis va fi ales Presedintele Romaniei.
    Apoi vom vedea ce se cloceste in Parlament, in Guvern, in PSD si UDMR.
    Inca vreo 20-30 de arestati si condamnati si poate ne indreptam spinarile.
    Si vom incepe cu EDUCATIA profesorilor si apoi a copiiilor. Cand vor implini 18 ani, abia atunci vom avea o alegere sanatoasa – poate Monarhie constitutionala.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *