Am decis să mă alătur proiectului “Monitorul Educației” din dorința de a contribui la consolidarea democrației din România și la dezvoltarea și promovarea ideii că cetățenii trebuie să fie implicați constant în procesul decizional, nu doar în contextul alegerilor. Parlamentul, puterea legislativă a statului, este o instituție fundamentală pentru democrație, parlamentarii fiind aleși în mod direct, prin vot, odată la 4 ani.
Educația reprezintă unul dintre cele mai importante servicii publice din România, iar în acest sens este fundamental să ne asigurăm că deciziile luate în ceea privește acest serviciu sunt luate în mod responsabil. Pentru asta, este necesar să existe grupări civice care joacă un rol de “watch-dogs” asupra procesului decizional. Mai mult, fiind un serviciu public, educația este finanțată din bani care provin de la fiecare dintre noi, colectați prin taxe și impozite, iar în acest sens suntem complet îndreptățiți ca cetățeni să urmărim cu atenție activitatea legislativă din domeniu și să tragem un semnal de alarmă atunci când aceasta nu vizează interesul superior al elevului.
În ultimul an, ne-am aflat într-un punct critic în ceea ce privește educația. Noile legi ale educației, profund controversate, au fost promulgate. Subfinanțarea educației a dus la prima grevă generală din învățământ din ultimii 18 ani. Pentru o perioadă scurtă de timp, părinții, elevii și profesorii s-au solidarizat în lupta pentru o educație mai bună. Urmează o perioadă chiar și mai aglomerată: în următoarele luni, vor fi puse în consultare publică și adoptate aspectele ce țin de legislația secundară asupra noilor legi.
În cadrul training-urilor de la începutul proiectului, au fost prezentate multiple noțiuni fundamentale, care m-au ajutat să navighez acest haos din educație. O parte dintre cele mai interesante sesiuni și noțiuni prezentate au fost cele cu privire la organizarea sistemului de învățământ din România, precum și sesiunea lui Valeriu Nicolae referitor la integritatea politicienilor.
În cadrul training-ului, am avut un exercițiu unde ni s-a cerut să ne imaginăm de la 0 un sistem de finanțare al educației. Cunoscând cum funcționa finanțarea educației la momentul respectiv (conform Legii nr. 1/2011), mi-a fost inițial dificil să gândesc un nou sistem, având tendința să propun anumite schimbări punctuale. Totuși, până la finalul exercițiului, împreună cu colegi care nu aveau experiență în ceea ce privea finanțarea învățământului, au fost propuse și prezentate mai multe propuneri care, în opinia mea, reprezentau o alternativă bună la sistemul actual.
Din păcate, atunci când vorbim de reformarea educației, avem tendința să punctăm o serie de schimbări punctuale care trebuie făcute, nereușind să mergem mai departe, rămânând blocați în aceeași paradigmă. Aceasta a fost una dintre criticile predominante asupra noilor legi ale educației: că nu aduc o reformă reală, ci doar un update (sau downgrade) Legii nr. 1/2011. Consider necesar ca, atunci când discutăm despre viitorul educației, să încercăm să privim lucrurile și înafara paradigmei actuale, să nu ne concentrăm doar pe schimbările punctuale.
Ariana Dudună are 18 ani și este președintele Asociației Elevilor din Constanța, prima organizație independentă din țară care militează pentru respectarea elevilor. Cu siguranță o cunoașteți fie de la protestele pentru obținerea transportului gratuit pentru elevi, fie din intervențiile televizate pe tema educației incluzive de calitate.
