Toată lumea vorbește despre educație, asta am observat de o vreme încoace. De asemenea, majoritatea ne dorim să vedem reforme și legi care să ajute la dezvoltarea ei, însă de cele mai multe ori ajungem să fim dezamăgiți pentru că nu se întâmplă lucrurile așa cum ar trebui.
Dezamăgirile respective duc la o oarecare resemnare și la o inacțiune, izvorâtă din convingerea că nu mai ai ce să faci, pentru că lucrurile așa vor merge tot timpul. Am fost sigură de asta multă vreme: de faptul că nu pot schimba nimic, așa că mai bine nu mă mai chinui să fac nimic. Ei bine, cred că acela e cel mai rău punct în care te poți afla și cel care nu produce rezultate, ci doar întărește un sistem defectuos. Când mi-am dat seama de asta, am zis că e timpul să fac ceva.
E foarte important să cunoști ceea ce se întâmplă în Parlament și în Guvern, pentru a putea analiza critic deciziile luate la acest nivel. De-a lungul timpului ne-am obișnuit cu decizii luate peste noapte, care nu au legătură cu realitatea și, de multe ori, imposibil de aplicat. În plus, în majoritatea situațiilor, nici măcar cei care erau la conducere nu aveau habar de cum se vor produce aceste schimbări, ele fiind făcute doar de dragul de a schimba ceva. Un exemplu pertinent este trecerea de la școala online la formatul fizic, după pandemie, care a arătat că ceea ce se întâmplă la conducere nu are nicio legătură cu realitatea în care trăim.
Tocmai de aceea, mi-aș permite un exercițiu de imaginație și aș vrea să mă gândesc cum ar arăta un ministru al Educației ideal? Ei bine, cred că acesta ar trebui să fie cineva care ascultă problemele elevilor și nu se simte amenințat de aceștia. De asemenea, acesta poate fi o persoană care să accepte critici și nu impune lucruri absurde, doar pentru că îi este rușine să recunoască că a greșit. În plus, ar trebui să fie o persoană care înțelege că educația nu reprezintă o altă armă politică din arsenalul său și nu o transformă în problema sa personală, ori de câte ori are ocazia. Cred că oamenii și-au pierdut încrederea în sistemul educațional atunci când au văzut că politicienii desconsideră furtul intelectual și că poți face orice, atât timp cât ești la putere.
Cred că asta e o problemă la care este necesar să se intervină: politizarea educației și a funcțiilor din interiorul acesteia. De aceea se ajunge la abuzuri, de aceea se închid ochii de foarte multe ori și tot de aceea oamenii ajung să tacă și să fie descurajați, pentru că au impresia că nu se poate schimba nimic și pentru că totul pare a fi politic.
E necesar să fim sceptici atunci când cineva face o declarație publică. Nu pentru a căuta controverse sau pentru a fi cârcotaș, ci mai degrabă ca să ne asigurăm că există o bază solidă în spatele argumentelor sale, pentru că de multe ori lucrurile spuse de către politicieni nu pot fi probate sau nu au legătură cu ceea ce spun.
Bineînțeles, asta nu înseamnă să nu credem nimic din ceea ce zic politicienii, ci doar să încercăm să analizăm factual, cu date, ceea ce ei prezintă. Asta am învățat la Monitorul Educației, în cadrul primului training cu Elena Calistru, unde am avut o sesiune de fact-checking.
Pe lângă asta, e important să cunoaștem actorii implicați în educație și să vedem ce experiență au în acest domeniu. Pentru a face asta, putem să intrăm pe site-ul Camerei Deputaților la comisia pentru Învățământ sau pe site-ul Senatului. Ne putem uita, la fiecare în parte, în CV-uri și să vedem dacă persoana respectivă are legătură cu domeniul educației și de ce este importantă pentru comisie. Pentru asta e important să existe și o transparentizare din partea politicienilor și a membrilor Comisiei pentru Învățământ, e necesar ca aceștia să aibă toate documentele publice. Mai multe despre asta am învățat la trainingul cu Valeriu Nicolae, care ne explica ce trebuie să avem în vedere atunci când construim biografiile unui politician și ce trebuie să avem în vedere.
Sunt multe lucruri de luat în vedere atunci când ne uităm la sistemul educațional, însă cel mai important este să existe cineva care să traducă tot ceea ce se întâmplă, pentru că de multe ori textele de lege sunt scrise greoi, site-urile nu sunt tocmai intuitive, politicienii se încurcă în date și OUG-uri, iar fake news-ul a devenit ceva la ordinea zilei. Cam asta am învățat la toate training-urile din cadrul proiectului și sper să putem să atingem măcar jumătate din aceste puncte.
Andra are 24 de ani, este din Dej și este studentă atât la drept, cât și la jurnalism, Andra își dorește să cunoască sistemul educațional și să se intereseze cum poate aduce schimbări pentru ca alții să aibă parte de o orientare profesională mai bună. Motivația ei pentru a face parte din redacția noastră este dorința de a contribui la un proces inerent dezvoltării noastre umane și anume procesul educațional.
