,,Vrem o țară ca afară!” Este lozinca pe care o aud la fiecare discuție aprinsă despre politică, în toiul oricărei chermeze românești la care se mai consumă și niște licori preparate de Bacchus. La orice colț de stradă, există nemulțumiți (și pot înțelege și de ce există atâția), în legătură cu nivelul de corupție de la noi din țară. Am mai observat și că, de cele mai multe ori, pentru toate probleme covârșitoare cu care se confruntă acum poporul nostru, există o soluție atotsalvatoare, și anume EDUCAȚIA.
Până aici, totul bine. Însă din păcate, acest sistem încă a rămas unul dintre cele mai nefericit de neactualizate din întreaga Europă. Între timp, noi ne mândrim că stăm pe picior de egalitate cu Vestul, de când cu intrarea în Uniunea Europeană. Iar veșnica întrebare care îmi rămâne pe buze este ,,De ce?”. Unde o dăm în bară atât de grav ca societate, încât reușim să dezamăgim generații peste generații de puști cu speranțe?
Câteva dintre aceste întrebări și-au găsit răspunsul de când m-am înscris în proiectul Monitorul Educației. M-am înscris în acest proiect din pură curiozitate – voiam să văd ce fel de oameni, și mai ales câți își adresează niște întrebări asemănătoare cu ale mele. Așadar, am fost plăcut surprinsă să descopăr că subiectul este deopotrivă interesant și pentru elevi, și pentru studenți, și pentru părinți. Și cu cât încep învăț mai multe despre ,,cine și cum face legea în educație”, cu atât realizez că informația este atât de obscură pentru toată lumea, întrucât este greu de găsit, și uneori chiar greu de înțeles. De aceea, mă bucur să fac parte dintr-o echipă atât de diversificată, dar unită de un țel comun – să pună educația în lumina reflectoarelor pentru publicul interesat.
Și întrucât “Cunoașterea este putere”, coordonatorii noștri Antonia și Mihai nu au făcut rabat de la a ne oferi ocazia de a vorbi atât cu influenceri activiști (pentru a afla cum să faci o campanie de impact pe social media), cât și cu experți politici (pentru a deprinde obiceiul de a analiza procesul care dă naștere unei legi adoptate). Din toate aceste discuții și traininguri, am mai tras și niște concluzii despre poporul român. În primul rând, România se confruntă cu o criză acută de leadership, care se materializează pasivitatea electoratului.
Reacții de tipul “Eu cu cine votez?” sau “Nu votez cu nimeni, căci toți sunt corupți”, sunt foarte periculoase, întrucât îi obișnuim pe cei de la putere cu sentimentul că pot scăpa basma curată cu toate ticăloșiile pe care le comit. Concluzia mea este că această tendință poate fi combătută prin monitorizarea activității decidenților. Cu cât simt că sunt mai priviți și că vor da mai multă socoteală pentru lipsa lor de reacție la problemele comunităților pe care le reprezintă, cu atât își vor face mai bine treaba.
Iar acesta este și scopul proiectului Monitorul Educației. Să scoată din pasivitatea care au marcat învățământul din ultimii 30 de ani și părinții, și elevii, și profesorii. Să ofere publicului interesat, prin furnizarea masivă de informație, uneltele necesare de a construi un viitor mai frumos pentru toata lumea. Încercăm să reamintim zi de zi tuturor celor care ne urmăresc că, printr-un vot, noi am pus puterea în mâinile decidenților, și tot la fel de bine putem să îi și tragem la răspundere pentru activitatea lor.
Eu am ales, și continui să aleg zi de zi, că vreau o țară ca afară. Și tocmai din acest motiv, simt că alături de Monitorul Educației, mai pun o cărămidă la consolidarea visului meu. Întrebarea rămâne, dragă cititor, tu ce îți dorești – să fii un simplu spectator la problemele tale zilnice, sau sa devii un clăditor al unui viitor mai bun?
Andreea Miliganu are 21 de ani și este din Craiova. Implicată în mișcarea de reprezentare a elevilor în timpul liceului, Andreea este studentă la Psihologie la Universitatea din Lancaster, Marea Britanie. Cel mai recent proiect al său, Caravana de educație juridică pentru liceeni, susținut de American Councils for International Education Romănia, și-a propus organizarea de ateliere interactive prin care elevii să învețe despre puterea legii într-un mediu non-formal.
