Termenul “educație” este atât de complex, încât nu i s-ar putea atribui un singur sinonim. Școală, bune maniere, dezvoltare personală sau autodepășire? Toate stau sub cununa educației, însă nu pot fi delimitate unele de altele, ci, puse cap la cap, în procente diferite, ca necesitate și importanță pentru fiecare individ, creează unitate. La nivelul societății însă, se impun niște standarde, care adesea nu corespund cu realitatea. Există norme care nu se pot aplica în școli, clivaje sociale accentuate, iar falsul conformism este din ce în ce mai prosper. Tocmai de aceea, din cauza complexității termenului și până la provocările care apar în transpunerea educației din ideal în material, această parte a societății trebuie atent monitorizată.
În România, la fel ca în orice formă de organizare socială și politică, ceea ce înseamnă educație din punct de vedere academic este reglementat de către anumite autorități politice: Ministerul Educației, Senat, Camera Deputaților, Uniunea Europeană, etc. Aceste instituții ar trebui să aibă ca misiune crearea unui spațiu orientat spre creștere pentru toți cetățenii cărora le este reglementat prin legea fundamentală dreptul la educație. Cu toate acestea, uneori, interesele politice sunt mai mari decât acelea de a crea performanță, iar cetățenii trebuie să se sesizeze, pentru a fi reamintite valorile cu care decidenții au fost aleși.
Monitorul Educației își propune să prezinte constant ceea ce se întâmplă pe la ministere sau Parlament, pentru ca societatea să poată decide clar dacă cei votați își duc la bun sfârșit promisiunile și dacă există, cu adevărat, o creștere în domeniul educației.
Pentru a putea face acest lucru este nevoie, de un alt pilon al educației, și anume formarea profesională. În acest sens, editorialiștilor de la Monitorul Educației, le-au fost organizate mai multe training-uri complexe, care au cuprins domenii vaste: fact-checking, leadership, analiză biografii, comunicare instituțională, solicitări pentru legea 544.
La aceste sesiuni de formare, am fost învățați despre cum este necesar ca atunci când redactezi un articol să fii obiectiv, să prezinți toate unghiurile poveștii și să nu ții partea nimănui. Tot aici, am încercat să distingem realitatea de tehnici PR, pentru că este esențial să știm că într-o lume în care toată lumea poate avea o părere, cifrele sunt cele care fac diferența. De asemenea, un proiect precum Monitorul Educației impune modificări la nivelul societății, însă ca acestea să pornească de la “rădăcină”, trebuie să pornim de la valori, deoarece ele determină acțiunea, lucru învățat tot în cadrul unui training.
Așadar, să urmărești procese legislative, decizii, rapoarte, puncte de vedere sau ședințe în plen nu este ușor, dar este esențial ca ceva care pare inaccesibil și de neatins să ajungă la toți cei care doresc să fie informați despre cei pe care i-au ales. Mai mult decât oricând, este necesar să cunoaștem ce proiecte se pun pe ordinea de zi în comisii, cum se cheltuie bugetele pentru educație în consiliile județene, locale sau în școli și cum se asigură calitatea învățământului în școlile din România.
George Dorin Herlaș are 19 ani, vine din Oradea și este student al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
În prezent face parte din Asociația Studenților la Comunicare, structură care reprezintă studenții Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării și din PRIME România, unde George este PR Executive.
